Retrospectiva Eric Rohmer

Daca nu ati vazut niciodata macar un sfert de ora dintr-un film de Eric Rohmer, ati ratat o experienta esentiala. Rohmer, scenarist si regizor francez cu o opera impresionanta, reprezentant al cinematografiei ce tine de curentul realismului psihologic francez, este un experiment in sine. Filmele sale sunt niste felii decupate cu violenta dar intelegere din viata de cuplu si o trecere in revista a derapajelor pe care alegem sa le ignoram atunci cand iubim. Dragostea, infidelitatea, psihologia de cuplu, bataliile de putere dintre doua vointe sunt temele preferate ale lui Rohmer. Dialogurile oricarui film semnat de el sunt senzationale, sunt o scena imaginara pe care ti se deruleaza propria viata, aproape ca si cum ti-ai urmari un "supraeu" detasat si obiectiv prins in cursa contra propriilor sale iluzii. Cu care da de pamant fara mila. Actiunea se reduce la aceste dialoguri care insa te despica in bucati, te desfigureaza si te lasa epuizat si confuz. Perspectiva lasitatilor morale, a dilemelor existentiale, a micilor compromisurilor si marilor esecuri de care suntem cu totii conditionati atunci cand iubim ne dezvaluie adevarata fata egoista a dragostei. Le genou de Claire, Ma nuit chez Maud sau La collectionneuse au fost zilele astea pe Cinemax intr-o retrospectiva a celor 6 povesti ale sale. Vi le recomand mai ales pentru dialogurile care aparent sunt goale si nu se mai termina niciodata, dar care, dupa o pauza de reflectare, te prabusesc neconditionat in abisul propriilor drame. Rohmer este un exemplu al faptului ca viata nu bate filmele, ci le face mai frumoase.