Sutienu! Cat e sutienu?

Sa fi fost pe la inceput de toamna. O zi calda si splendinda soare bland, mult fum de la masinile de pe marele bulevard Vacarescu si un drum de 10-15 minute pana la sediul redactiei, pe un trotuar pustiu.

Bulevardul plin de masini. Masinile blocate. Trafic dom'le!! Un claxon, o cap iesit pe-un geam, o fluieratura. Manifestari obisnuite ale "masculilor" incatusati in micile cutii de tabla zise masini. Oricum urechile mele au devenit imune si eu la fel. Tin drumul drept, nu ma uit stanga, nu ma uit dreapta si sunt gata sa dau o geanta in cap.

Chiar daca fac drumul asta in fiecare dimineata, chiar daca am auzit toate onomatopeele folosite pentru a intoarce capetele papusilor luate prin surpindere, chiar daca sunt in fiecare zi expusa unui lung sir masini pline de testosteron, acea dimineata m-a marcat.

S-a auzit asa....in tot bulevardul, printr-o statie: " Sutienul!!!Unde-i sutienul??"

O fractiune de secunda nu m-am prins ce se intampla, de unde se aude acea voce gajaita, de ce se declansasera hohote de ras. Si apoi a urmat intoarcerea capului si ....paf!! Vocea venea din masina politiei.

Ma mir ca nu mi-a dat si amenda.

THIEVERY CORP. are coming back!

Pentru toti cei care iubesc trip-hop-ul, pentru cei care au auzit de Richest Man in Babylon, pentru cei care au fost si mai ales pentru cei care NU au fost asta toamna la Sala Palatului, well... brace yourselves: THIEVERY CORPORATION revine, si nu oriunde, ci la B’ESTFEST!

Dupa show-ul electric, eclectic, halucinant si trippy din noiembrie, nu am crezut sa-i revad prea curand pe plaiuri mioritice pe Garza si Hilton. Bonus, this time in formula completa! Thievery and band vor concerta in ziua ZERO a B'estfest, pe 1 iulie, la Romexpo.

Now...2 wishes. Ziua asta zero e prea frumoasa...The Killers, Patrice, now these gentlemen, un buchet prea perfect ca sa nu presimt ca doua concerte se vor suprapune...which leaves us with hoping ca nu va fi si Killers printre acelea doua. Have mercy.

Doi, sper ca de data asta sa cante si Heaven's Gonna Burn Your Eyes, my all times favourite.

Va las cu Richest Man in Babylon

The time we lost our way




si Until the morning

Ce mai face diavolul in zilele noastre??

Isi baga coada-n pasaport.
Rasu-plansu in fata televizorului. Antena3 si B1 dezbateau aseara minunata poveste cu pasapoartele biometrice.
De acord. Hai sa avem dezbateri publice, dezbateri televizate, dezbateri private, orice fel de dezbateri pe tema - e o incalcare a vietii private acest tip de pasaport? vom ajunge urmariti, monitorizati, ascultati? pana unde ne poate fi ingradita libertatea?

Dar ca pasaportul biometric e unealta diavolului? 666...uuu..so scared!! Ajungi direct in fundul cazanului si trebuie sa ne salvam ca vine sfarsitul lumii? Serios? Atunci calatoresc cu buletinul si sufletul mi-e salvat?
Acum niste sute de ani vrajitoarele erau arse pe rug. Eu zic sa facem un mare foc in Piata Constitutiei si sa dam foc acestor unelte malefice. Ca doar la stadiul ala am ramas.

NE-recomandare- PUSH

Poate sunt eu prea mofturoasa sau poate am prea multe pretentii, dar prea putine filme reusesc sa nu ma adoarma in ultimul timp. Am facut aseara un efort si m-am deplasat pana la cinema sa vad "Push".
Mai mult pentru Dakota Fanning- imi place mie pustoaica. Si cum a depasit stadiul "copilului freaky", chiar am fost curioasa sa o vad intr-un altfel de rol. Ei bine, nu. Rolul se incadreaza in acelasi tipar ca si cele de pana acum, dar Dakota e ok. In schimb filmul m-a facut sa sufar....de nervi.
Un amestec de "Heroes" cu "Prison Break", dar cu un Scofield de scoala generala, cu mutanti, o Divizie si niste efecte speciale .....mai putin speciale.
Daca nu va plac filmele de actiune, daca nu va pasioneaza puterile supranaturale si conspiratiile mondiale, atunci Push e o NE-recomandare pentru week-end.

Martisor

Mi se pare mie sau martisorul asta e cam ingrat? Ne vrajeste in fiecare an ca aduce primavara, ne promite flori parfumate si culori orbitoare, ne imbie cu delicatese si tot felul de bunatati si, cand te astepti mai putin, iarna ii da peste cap toata planurile. Evident ca pe 1 si 8 martie e soare si cald, dar ce urmeaza dupa? Va spun eu, ca in fiecare an, zapada aia urata si enervanta de la jumatea lui martie care iti aduce aminte ca ai bagat degeaba paltonul in dulap. Si cand te pregatesti si tu mai abitir de progamarile la masaj si sauna, soseste aprilie cand sigur o ninsoare, cea a mieilor, ne va strica buna dispozitie si combinatia de uggsuri cu rochii vaporoase. In contextul asta, poate cineva sa-mi spuna cand vine primavara, de fapt?
Si daca si pe voi martie cel ingrat va seduce si va paraseste, cel mai bun remediu este sa-i vii in intimpinare. Daca n-ai planuri pentu duminica, iti recomand singurul targ de martisor cu adevarat autentic: fara kitch, fara prostii ieftine si mizerii comerciale. La Muzeul Taranului Roman, adevaratul martisor de primavara soseste ca sa ne promita zilele frumoase.

Ce ascultam azi

Despre Oscaruri

O sa-mi asum aceasta afirmatie, desi stiu ca risc multe injuraturi (mai ales de la Roxana): Slumdog Millionaire nu merita sa castige Oscarul pentru cel mai bun film. Iar restul de multe premii primite sunt chiar nejustificate (cel pentru imagine si cel pentru regie).

Si asta s-a intamplat pe motive atat de politically correct (bleah) ca alte comentarii sunt inutile. Nu vreau sa iau partea oricarui alt film nominalizat care era mult mai indreptatit, dupa mine, sa castige, dar pentru cine a urmarit toate filmele din acest an, rezulatul era mai mult decat previzibil.

Reteta lui Danny Boyle e de altfel sigura: o Indie in mizerie, un copil modest, cuminte, dar foarte inteligent, o poveste de dragoste plina de lacrimi si durere si multe inserturi politico- sociale care sa rupa gura tarilor capitaliste pe care consumerismul le da afara din casa. Si iata cum celebra criza financiara da peste cap toate planurile. Culmea, cred ca exact din acest motiv a castigat Slum. Pentru ca e o poveste simpla, despre un om simplu, pentru care banii sunt mai putin importanti ca dragostea. Cine nu ar rezona la aceasta traire, atata timp cat este acoperit de beneficiile unei societati capitaliste?

The curious case of Benjamin Button m-a plictisit (poate si pentru ca este o ecranizare dupa Fitzgerald pe care trebuie doar sa-l citesti ca sa te seduca fatalmente). Dar The reader are exact acea clasa, distinctie si poveste care nu ajung niciodata la stauteta. Pentru ca e un film prea subtil, prea indecent, prea lipsit de cliseele obisnuite si sfaramand orice conventii pentru a fi pe placul americanilor.

Previzibile si lipsite de spectacol, Oscarurile din acest an nu au fost cine stie ce.

Singura mea consolare e premiul acordat Penelopei Cruz. Exceptionala, stralucitoare, flamboaianta la granita speciala dintre dementa si senzualitate, Penelope merita acest premiu cu prisosinta. Este actrita fetis care a reusit sa treaca peste complexul Almodovar si sa dovedeasca ca poate sa joace orice. Dar acest rol ii vine manusa. Inca o data subtilitatea europeana a interpretarii are castig de cauza, macar la rolurile secundare.

Mai multe despre Oscar Night, aici.

JAMES BLUNT rocked All the lost souls @ Polivalenta

James Blunt live on stage nu e nici pe departe prezenta calma si linistitoare pe care ti-o inchipui cand ii asculti muzica pe CD. Un concert previzibil cuminte si sobru s-a transformat intr-un party dupa ce James a demonstrat ca atmosfera nu are (aproape) nicio legatura cu vocea. James Blunt pe scena e exploziv, energic si neobosit, amintind, unora dintre noi, de show-urile The Verve si Mika.

Pe parcursul a aproape doua ore de concert, Blunt si trupa au interpretat majoritatea cantecelor care i-au facut cunoscuti, de la Breathe, Wisemen, Beautiful Dawn si I really want you la Billy, Carry you home si Cuz I love you. N-a fost rost ca publicul sa-si pastreze locurile, cum pretinsese artistul. Din clipa in care cantertul si-a facut aparitia, primele randuri s-au ridicat, amestecandu-se printre fotografii si cameramanii care se imbulzeau cu nerv in fata scenei. In acea invalamaseala de membre in miscare, clipeau la intervale regulate blitzurile telefoanelor mobile si ale camerelor cu care fiecare venise de acasa. Ca tot romanul. Dar chiar e nevoie, oare?

Best moment #1: "No bravery", scris de Blunt in Kosovo, in 1999, a insemnat trei minute de liniste totala, in care puteam auzi doar vocea lui si sunetul clapelor. Versuri despre cruzime si violenta, in timp ce pe ecranul din spatele scenei se derulau imagini frapante din timpul razboiului.

Best moment #2: Blunt a coborat in sala, a alergat printre randuri si a dat mana cu spectatorii, spre disperararea agentilor de paza, si a urcat pe o scena in miniatura, din spatele salii, unde il astepta un alt pian. De aici, intors spre publicul care se intorsese si el la 180 de grade ca sa poata privi si dansa, James parea brusc un DJ de mare clasa, care inlocuise platanele cu clapele pianului, intonand alaturi de intreaga sala "Cuz I love you".

James a fost super uau. Simpatic, deschis, energic, ne-a vorbit in romana cu cele cateva cuvinte pe care le invata toti artistii care ne calca tara (Buna Bucuresti si Multumesc frumos), a dansat si nu a parut descurajat de faptul ca sala era, cel putin in jumatatea superioara, destul de...goala.

Regretul meu e ca nu a cantat "Fall at your feet". Si ca publicul nu s-a mobilizat suficient ca sa ii cante La multi ani. Yet, all is not lost. Ne-a spus "See you soon", asa ca il vom astepta.

Citeste mai departe pe Petocuri.ro.

It was discovered that chocolate is actually not the devil

Chocolate DOES NOT make you fat. Mostly, when it's cardboard made, and served in The Carboard Kitchen. Le Coconut cup-cake, le French gateau si le Chocolate Muffin, toate handcrafted de Patianne Stevenson, sunt realizate exclusiv din materiale reciclabile. Lucru care nu le face sa-si piarda aerul delicios.

Le poti avea la tine in bucatarie de pe Etsy, sau poti arunca un ochi la portofoliul artistei, care mai face si desene si gravuri cu portocale somnoroase, ananasi fericiti si caramele dolofane.

Listening to Ladytron - Tomorrow

Ufff!!!

De ce sunt eu azi varza?

Pentru ca aseara a fost party Zuza Boys si normal ca n-am putut sa stau acasa la nani asa cum ar trebui s-o faca un redactor cuminte si responsabil.

Pe de alta parte azi incheiem frumosul numar pentru luna martie, cu ultimele corecturi si retusuri.

Asa ca, daca veti gasi niscaiva greseli scapate in paginile revistei, sau vreun cuvant "ne-romanesc", va rog, ingaduinta. Nu sunt eu de vina ci Zuza Boys.

Next- cica in Fabrica - 9 martie.

Reduceri "din top" sau deloc

Imi place sa merg prin magazine, sa probez, sa aleg, si… sa cumpar.
N-am prejudecati in privinta culorilor, imprimeurilor sau tesaturilor, dar, in perioada asta a vietii mele prefer hainele croite clasic, fara imprimeuri, in culori mai putin puternice. Genul asta de haine se gasesc greu in Romania, trebuie sa ai noroc sau foarte mult timp, sa le cauti.
De obicei, caut prin mall-uri pentru ca am mai multe sanse sa gasesc ceva. Iau tramvaiul 5 si cobor la Mall. Cumparaturile ma relaxeaza. Imi place sa iau tramvaiul 5 si sa cobor la Mall. Mai ales in cursul saptamanii, cand nu e foarte aglomerat.
Acum cateva saptamani, prin ianuarie, m-am intors de la cumparaturi cu un pulover gri, simplu, pentru care am platit un pret exagerat de mare. Il vazusem in magazin inca de la inceputul toamnei trecute, la pretul de 475Ron, dar mi s-a parut foarte scump si am asteptat reducerile.
Ma gandeam ca am toate sansele sa-l mai gasesc la vanzare si peste 3 luni, avand in vedere pretul. Si am avut dreptate. Era tot acolo, redus de la 750Ron la 475 Ron, dar eu stiam foarte bine ca era o vrajeala si ca era redus de la 475Ron la 475 Ron, doar il vazusem in toamna , cand il adusesera, la pretul asta. In plus avea ca bonus 2 mici defecte de la umerasul pe care fusese expus.
Cu o saptamana inainte, imi cumparasem ceva din magazinul asta, si imi dadusera un card prin care aveam 20% reducere. In general nu ma intereseaza cardurile de reduceri, dar daca mi l-au dat, l-am luat. Produsele pentru care primeai reducere prin cardul asta, aveau pe eticheta o banda rosie. Iar pe eticheta puloverului pe care voiam eu sa-l cumpar acum, surpriza, era o banda rosie.
L-am probat si, normal, imi venea perfect. In cabina de proba, am observat si cele doua defecte, asa ca am intrebat o vanzatoare daca mai au si altele, fara defecte. Nu adusesera decat unul din fiecare marime, S, M si L, iar al meu era M, singurul M.
I-am spus ca vreau sa-l cumpar, pentru ca am un card de reducere, dar: – A, pai, cardul a fost valabil doar doua saptamani…dar putem sa va facem o reducere pentru defecte. Eu: -da ok, cat imi faceti reducere? – Pai 10%, adica 50Ron. Asta e tot ce putem face.
Atunci m-am enervat: - Pai, cum?! Dupa ce ca reducerea de pe eticheta e falsa, nu-mi puteti da reducere decat 10%? – Cum adica falsa, domnisoara? Este redus de la 750Ron la 475Ron. –N-a fost niciodata 750Ron, stiu sigur asta. –Adika vreti sa spuneti ca mint?
Eu am fost draguta si nu i-am raspuns. Dar trebuia sa-i spun: - Da, mintiti, doamna, mintiti cu nerusinare! Si eu nu cumpar din magazinul asta care isi minte clientii cu nerusinare!
In schimb, eu ce am facut?!! L-am cumparat.. Cu reducerea de 10%.
Pai de ce? Pai sa vedeti, pentru ca mi-l doream mult si prietenul meu a insistat sa mi-l cumpar totusi, ca imi statea bine.
In final cine a castigat? Cum cine? Magazinul care isi trateaza clientii cu dispret.

M-am suparat pe Madonna

DA! M-am suparat pe Madonna! De ce? Pentru ca s-a hotarat sa vina si la noi! Aud asta incontinuu la radio, din pacate!...De ce zic asta? Pentru ca ieri mi-am cumparat bilet la Madonna....la Milano!!!

Radeti voi, dar eu ma amagesc ca va fi mai tare concertul din Italia! Daca ajung la amandoua, promit un rezumat cu bile albe si negre...

STICKY & SWEET TOUR in parcul IZVOR

It's out. Dupa zvonuri si vesti confirmate si infirmate, MADONNA s-a hotarat (totusi) sa ne calce tara, anunta Emag!c, printr-un comunicat care spune asa:

Madonna va concerta live la Bucuresti, pe 26 august 2009, in Parcul Izvor, in cadrul turneului mondial „Sticky & Sweet Tour", intr-un spectacol sponsorizat oficial de Vodafone Romania, promovat de Live Nation si organizat de Emagic.

Tot ei ne anunta ca, daca suntem clienti Vodafone, ne putem procura bilete in avans, de pe http://www.myticket.ro/, intre 23 februarie, incepand cu ora 10.00, si 2 martie (ora 10:00) 2009.

Pana una alta 2009 se anunta de pe acum un an foaarte mare, cel putin muzical vorbind. Concertul unui artist de talia Madonnei ar trebui sa fie (si, probabil, este) o mare onoare pentru Romania, asa ca.. start saving pentru bilete.

Later edit: Sambata (sper ca) ne vedem la JAMES! (Polivalenta, ora 20.00)

Cine merge in Parlamentul European?

Sa presupunem ca lucrezi intr-un ONG. Sa presupunem ca in nebunia ta ( ca daca lucrezi acolo si mai esti si voluntar clar ti-a sarit o doaga, nu?) te-ai gandit sa faci o chestie.
Sa zicem ca vrei sa duci niste tineri la Parlamentul European sa vada si ochiul lor ce se intampla acolo, sa se intalneasca ba cu un ales, ba cu altul. Ca ai vazut tu ca prin alte tari se poate, se face.
Si dupa planuiesti aiurea te mai apuci sa pui la cale si o campanie prin care sa sensibilizezi tineretul sa se duca la vot la urmatoarele euro-alegeri.
Si cum in Parlament intri doar cu invitatie trimiti si tu mailuri cu "sarumna...stiti..daca s-ar putea...vrem si noi. Ca facem o campanie, ca am vrea, ca avem si noi nevoie de un ajutor..mic..acolo."
Si stii ce ti se raspunde? In principiu nu prea ti se raspunde. Ca doar invitatiile alea sunt folosite doar de italieni, nemti si francezi in scopuri d-astea...educative. Un europarlamentar are sarcina de a invita 100 de persoane pe an, din tara sa, costurile fiind suportate de UE.
Problema : Daca avem 35 de parlamentari care au dreptul la cate 100 de invitatii. De cate ori i-au vizitat rudele ?

meet VONDA

Pe Vonda am descoperit-o in urma cu multi ani, cand televiziunile muzicale ii difuzau single-ul “Baby don’t you break my heart slow”. Am regasit-o ceva mai tarziu, in indragitul serial “Ally McBeal”, aceeasi voce puternica, putin ragusita, dar melodioasa, cu care isi acompania perfect bucatile interepretate la pian. Apoi am facut cunostinta.

Intr-o dupa-amiaza de februarie, in Libraria Carturesti din Capitala, unde, deasupra unei cesti de ceai aromat, Vonda mi-a vorbit despre turneul ei si concertul la Bucuresti, despre muzica ei de suflet, familie, vise si materializarea lor. Si mai ales, despre faptul ca o vom revedea, nu mai tarziu de octombrie.

Vonda e simpatica, spirituala, si cel mai important, modesta. O calitate atat de rar intalnita la vedete, on a second thought. Interviul cu ea a fost mai degraba o discutie relaxata despre muzica si Bucuresti. Va veti convinge in numarul Pe Tocuri din martie. Pana atunci, Vonda o sa ne cante diseara alaturi de trupa ei, la Sala Palatului din Capitala, asa ca ne vedem acolo!

Love is not about pride

Ce putin, eu asta am inteles aseara din ultimul episod din Grey's Anatomy. da, stiu, lame, dar e singurul serial pe care refuz sa-l pierd. daca e marti, e grey si nici macar regulile de circulatie nu prea ma impiedica sa ratez inceputul episodului. dupa sala aseara, la 8 fix treceam pe rosu la stopul de la Universitate, doar doar se hotaraste Meredith sa-si lase orgoliul deoparte si sa fie cu Derek. mda, nu prea a meritat sa risc o amenda. final previzibil, happy end pentru niste probleme care in realitate nu isi gasesc niciodata rezolvarea si cireasa de pe tort, nici macar astia 2 nu reusesc sa fie impreuna. ce ii desparte? prea mult orgoliu si prea putin sinceritate. la final, lectia acestui serial e destul de simplista, dar cu atat mai usturatoare: nu exista dragoste fara compromisuri pentru ca, inevitabil, unul din 2 trebuie sa se piarda pe sine. sa faca un pas inapoi, sa taca din gura cand ar vrea sa vorbeasca, sa accepte cu juma de gura realitatea celuilalt, sa zica "da" cand poate ar vrea altceva. nu e usoara dragostea asta, dar daca introduci si elementul orgoliu, pierzi din start. acum, partea trista este ca mi-am pierdut destul de multe seri de marti ca sa ajung la concluzia asta. pe care o stiam deja. din experienta, nu din filme.

THE CHARLATANS canta la B'ESTFEST

Uaaaau asta da veste buna :o Pe cei cinci "sarlatani" i-am ascultat prima oara prin 2006, si de atunci au ramas multa vreme bine “agatati” in playlistul meu. Cred ca 2009 va fi un vis implinit pentru toti cei care au ratat Depeche Mode si Placebo in 2006, si Charlatans in 2007. Pentru ca, da, baietii britanici de la Charlatans ne-au mai calcat tara, cand au deschis Rolling Stones la Bucuresti in iulie '07. Lumea nu era prea familiara atunci cu numele lor, asa ca nu s-a inghesuit decat spre final, cand au cantat super piesa "We're so Pretty - You're so Pretty". O stiam aproape pe de rost si am fredonat-o, desi, varianta live suna cu mult mai bine decat cea de pe CD.

Ce ar trebui sa stiti despre ei e ca sunt o trupa de Madchester. Numele nu mi-a spus nici mie mare lucru initial, dar, pe scurt, e un amestec de rock psihedelic, cu rezonante indie si sonoritati specifice muzicii dance. Probabil ceva mai diferiti de The Killers si Franz Ferdinand, dar cu siguranta, la fel de "dansabili".

Rob Collins (clape), Jon Baker (chitara), Martin Blunt (chitara bas), Jon Brookes (baterie) si Tim Burgess (voce), au pornit in forta, la inceputul anilor `90, primele lor hit-uri, „The Only One I Know”, „Then”, „Over Rising” devenind adevarate embleme pentru stilul muzical pe care il promovau. Odata cu albumul omonim lansat in 1995, revin pe scena cu un nou sound imbogatit cu influentele brit-pop aflate in voga la vremea respectiva, dar si cu noi elemente dance si techno underground, toate suprapuse stilului lor deja consacrat. Au urmat schimbari in componenta trupei, precum si alte sase albume de studio, cel mai recent, „You cross my path”, fiind lansat in mai 2008. Este cel de-al 10-lea material din cariera trupei, dar si cel mai apreciat, fiind considerat de catre fani o adevarata capodopera.

Mie mi-a cazut in mana acest ultim album al lor si e totally worthy. MIS-TAKES, play, si ne vedem la B'ESTFEST!

En garde!!

Nu m-am intors de pe front ci de la un interviu pentru numarul urmator al revistei. Am reusit!! Si ma bucur pentru ca vreo doua saptamani am incercat sa stabilesc o intalnire cu Mihai Covaliu. Dar in final, nu numai ca am reusit sa stam de vorba, ba chiar ne-am si duelat.
Bine..ok...adica Mihai m-a invatat cum sa tin sabia in mana si am zambit frumos la poza. Dar mai multe in numarul din martie al revistei.

Jandarmi!...pe ei!!

Pe la sfarsitul lui noiembrie coboram in gara din Milano. Un loc destul de familiar dar care in acel moment era intesat cu jandarmi. In primul moment m-am speriat. Or fi fost niste manifestatii violente? S-au batut galeriile? Dar neavand timp sa analizez problema m-am urcat in tren. In gara din Torino, undeva la miez de noapte, acelasi lucru. Vreo 50 de jandarmi umpleau peronul. Explicatia am primit-o de la un prieten torinez. Pentru a pastra siguranta pe strazi, statul italian a decis impanzirea strazilor cu reprezentanti ai fortelor de ordine. Va asigur ca sentimentul nu era in niciun caz unul de siguranta, ci mai degraba de nelinistine. Era ca si cum toata lumea astepta sa se intample ceva. Sa izbucneasca o revolta, sa se arunce cu grenade, sa...sa...
De fapt jandarmii se aflau acolo nu pentru a asigura linistea cetatenilor ci pentru a intimida infractorii, de preferinta imigranti. Si daca acele masuri s-au dovedit ineficiente, violatorii romani ignorand cu suces amenintatorii oameni in uniforme, statul italian a decis sa mai bage in strada inca 30 000 de militari.
Mda...cam atat de periculosi sunt considerati romanii, incat e nevoie de o armata pentru a-i tine sub control. Ei bine, guvernul italian imi pare a fi unul dintre cele mai inventive in lupta cu imigrantii. Spre deosebire de spanioli care au reusit sa gestioneze fluxul imigrantilor, italienii au venit cu propuneri mai deosebite: amprentare, castrare si armata-n strada.
What's next? Ghetouri cu garduri ghimpate in care ingramaditi vor salaslui toti acesti periculosi romani??

Grija:))

La metrou Crangasi blocati pe scara, langa mine un el si o ea. Studenti la prima vedere, indragostiti la a doua.
Ea: Iubitule, m-am gandit ca n-ai sa stii ce sa-mi iei de 1 si 8 martie.
El: Asa....
Ea: Asa ca mi-am comandat eu ceva. E o geanta foarte misto.
El: asa...
Ea: O sa vina maine Mari sa i-o platesti.
El: asa......( broboane de sudoare pe frunte si o vocea gatuita)
Ea: E un milion noua sute. Sa o platesti maine.
El:...........

Restul a fost tacere- ori s-au terminat scarile ori el a facut apoplexie.

Toc - toc

"Tocurile sunt chintesenta feminitatii". asa ne seduce Tudor Chirila pe blogul lui intr-un post ca o declaratie de dragoste pentru cititoarele sale, asa ne spunem noi cand vrem sa parem mai slabe, asa ne sfatuiesc toate revistele glossy. oooook, adevarul? da, ne plac tocurile, doar de asta ne numim Petocuri.

Recunoastem ca numele ne-a cucerit din prima clipa, desi o vizita in redactia noastra ne-ar submina un pic teoria. Poate doar Mari sa ne mai salveze din cand in cand. Dar daca la practica stam asa de prost, la teorie luam premiul 1 cu coronita. mai ales Roxana. stiti deja - este vorba despre atitudine. de privirea necunoscutului fixata pe gleznele tale. de increderea din ochii tai cand te simti frumoasa, de gestul imprecis cu care iti asezi parul ravasit, de tonalitatea vocii cand te simti admirata. ne place metafora mai mult decat sunetul tocului pe asfalt.

Dar asta nu inseamna ca nu ne descurcam de minune facand echilibristica la 15 centimetri fata de pamant. v-am promis ca ne vom vedea mai des, asa ca ne-am facut blog. ca sa stiti cu cine stati de vorba si daca aveti chef de cafeaua aia virtuala sa ne gasiti la capatul celalalt al tastaturii.