Sa presupunem ca lucrezi intr-un ONG. Sa presupunem ca in nebunia ta ( ca daca lucrezi acolo si mai esti si voluntar clar ti-a sarit o doaga, nu?) te-ai gandit sa faci o chestie.
Sa zicem ca vrei sa duci niste tineri la Parlamentul European sa vada si ochiul lor ce se intampla acolo, sa se intalneasca ba cu un ales, ba cu altul. Ca ai vazut tu ca prin alte tari se poate, se face.
Si dupa planuiesti aiurea te mai apuci sa pui la cale si o campanie prin care sa sensibilizezi tineretul sa se duca la vot la urmatoarele euro-alegeri.
Si cum in Parlament intri doar cu invitatie trimiti si tu mailuri cu "sarumna...stiti..daca s-ar putea...vrem si noi. Ca facem o campanie, ca am vrea, ca avem si noi nevoie de un ajutor..mic..acolo."
Si stii ce ti se raspunde? In principiu nu prea ti se raspunde. Ca doar invitatiile alea sunt folosite doar de italieni, nemti si francezi in scopuri d-astea...educative. Un europarlamentar are sarcina de a invita 100 de persoane pe an, din tara sa, costurile fiind suportate de UE.
Problema : Daca avem 35 de parlamentari care au dreptul la cate 100 de invitatii. De cate ori i-au vizitat rudele ?
Postări
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu